Parcă mi-e greu să las să treacă această ultimă zi din an fără să aștern câteva gânduri despre cum l-am simțit eu și despre lucrurile pe care acest an ni le-a adus, din punctul meu de vedere.
Pandemia a venit și nu a venit ceva nou, așa cum am mai spus. A fost un eveniment neașteptat pentru noi toți, dar în fiecare dintre noi a activat ceva. Inclusiv faptul că nu admitem asta arată că a avut acolo un impact. După cum arată numeroase studii, un eveniment de o asemenea amploare nu are cum să treacă neobservat, fără să lase ceva în urma lui, fără să activeze ceva în interiorul nostru.
Din experiența mea din cabinet și nu numai vă pot spune că nu există o singură pandemie pentru noi toți, ci fiecare a trăit pandemia în felul lui. Ca să vedeți cât suntem de unici!
Aceasta a fost prima mea temere când a venit pandemia, că fiind în aceeași situație cu clienții mei, nu-i voi mai putea ajuta, nu voi mai putea fi alături de ei, întrucât avem același trigger, pandemia. Dar iată, că unicitatea umană și modul diferit prin care fiecare a simțit acest eveniment a liniștit și teama asta.
Anul acesta a fost despre pierderi, dar și despre găsiri și regăsiri de resurse.
Iată ce lucruri consider eu că ne-a (re)învățat anul 2020:
- avem nevoie de un control sănătos sau de o doză de predictibilitate. Știam asta și înainte, dar de la ști la a simți pe pielea noastră e o mare diferență. Aud în jurul meu oameni care se descriu ca fiind control freak, adică înnebuniți după control. Înainte de a folosi auto-ironia, vreau să vă spun că avem nevoie cu toții de o doză de control, una sănătoasă. Avem nevoie să putem măcar imaginar să ne facem planuri pentru a doua zi, pentru luna viitoare, pentru anul viitor. Este o funcție a creierului nostru, aceea de a se proiecta în viitor și de a-și imagina cum o să fie acolo, o funcție extrem de importantă, care din păcate, a fost inhibată de această pandemie. A trebuit să ne vedem de zilele noastre, una după alta, fără prea multe planuri sau cu unele mai mici decât înainte.
- cum să prioritizăm ce e mai important pentru noi. Aceasta este cea mai valoroasă resursă pe care eu o iau din acest an, cu speranța că o să rămână cu mine. Am învățat să punem mai mult accent pe noi, pe sănătatea noastră, pe familia noastră, pe lucrurile care contează cu adevărat. Un astfel de eveniment, fie că ne dăm seama, fie că nu, este într-un fel ca o experiență în apropierea morții, ca atunci când după o încercare care le-a pus viața în pericol, oamenii au început să trăiască diferit, cu mai mult focus pe ceea ce contează cu adevărat. Dacă o să ne rămână asta, vom vedea.
- suntem ființe emoționale și sper că acum asta e mai evident pentru noi toți. Am reacționat și reacționăm emoțional și cam așa s-a întâmplat și acum. Am trecut printr-un amestec de emoții de toate felurile, de la o stare la alte, am luat decizii emoționale (așa cum luam și înainte, de altfel). Nu întâmplător a crescut numărul de vânzări la case și s-a dublat numărul comenzilor online la haine (deși am stat atât de mult în casă). Emoțiile ne-au luat cu asalt și au fost prezente în deciziile noastre poate mai mult decât de obicei.
- cum să setăm granițe. Nu întotdeauna suntem uniți în fața răului. După cum probabil ați observat și voi, această pandemie ne-a divizat destul de mult, iar asta este un mecanism explicabil din punct de vedere psihologic. Cu cât răul amenință mai mult la nivel personal, cu atât devenim mai individualiști și începem să ne preocupăm de propria noastră supraviețuire. Am văzut membrii ai același familii extinse cu opinii diferite legate de acest virus, caz în care, fiind un pericol real, nu a mai fost vorba de noi ca familie extinsă, ci de familia noastră actuală, de oamenii alături de care locuim zi de zi. Așa că dacă până acum a fost dificil să punem granițe, în fața unui pericol care ne amenință familia, iată, a fost greu, dar s-a putut.
- adaptabilitate. După „asumare”, adaptabilitate este unul dintre cuvintele mele preferate, nu neapărat pentru cum sună, ci pentru sensul pe care îl aduce. Dacă nu ne-am fi adaptat, nu am fi ajuns niciodată unde suntem azi. 2020 a fost despre asta, despre cum ne-am putut transforma de-a dreptul pentru a face față, aproape de pe o zi pe alta, la această pandemie.
- importanța relațiilor și a interacțiunilor, a atingerii și a îmbrățișării. Toate acestea fac parte din buchetul sănătății emoționale, iar când suntem deprivați de ele atât de mult timp, suferim, așa cum ne-a arătat această perioadă. Să dăm mâna când facem cunoștință, să ne îmbrățișăm când ne revedem sunt acele părți ale vieții pe care probabil nu am știut să le apreciem atât de mult, până ce nu ne-au fost restricționate. Știu, sunt persoane care vor spune că fix asta nu le-a lipsit și cred că e așa, pentru că fix asta nu ne dorim atunci când nu ne face plăcere să interacționăm cu anumite persoane, fie ele și parte din familie sau din cercul de prieteni. Și e firesc, da, nu e sănătos să împărțim îmbrățișări și binețe acolo unde nu ne simțim confortabil. Dar dincolo de asta, avem nevoie de conectare fizică și cred că anul acesta ne-a învățat despre importanța relațiilor și a interacțiunilor față în față.
- se poate și online. Nu e același lucru, desigur, așa cum am scris și mai sus, dar chiar și așa, să nu subestimăm valoare unui telefon și a unei conversații cu sens. Anul acesta m-am conectat cu oameni cu care nu știu dacă aș fi avut ocazia să o fac dacă nu ar fi fost pandemia asta. Am povestit ore întregi cu oameni dragi și cu alții care au venit în viața mea în perioada aceasta. Faptul că suntem la distanță nu înseamnă că nu ne avem unii pe alții. 2020 a fost despre adaptare și pe planul acesta, ca să nu mai zicem că am văzut trecând în online business-uri la care nu ne-am fi gândit vreodată că se poate și așa sau mai ales, că vor avea succes și în online.
- suntem vulnerabili și fragili, iar asta poate să ne sperie sau poate să ne facă să conștientizăm și mai mult bucuria fiecărei clipe. oricât de clișeic ar suna, singura certitudine e acum și doar rămânând ancorați în prezent și găsind bucurie sau speranță în micile noastre universuri, putem trece mai ușor peste provocări.
Sunt sigură că aș mai putea găsi și altele, dar le las aici pe cele care mi-au venit primele în minte. De aceea am pus în titlu 8 lucruri (+), pentru că sunt cu siguranță mult mai multe, atât pentru mine, cât și pentru fiecare dintre noi.
Anul acesta nu ne-a făcut mai buni mai sau mai răi, doar a scos la suprafață brusc și pe alocuri agresiv, reacții venite din temerile noastre cele mai mari și din dureri nevindecate.
Dacă vreți să vă faceți o retrospectivă a anului acesta, folosind un ghidaj, vă recomand cu tot dragul înregistrarea evenimentului lui Cristi, care a avut loc în 22 decembrie și pe care o puteți accesa aici.
Merg să mă bucur de această ultimă zi din an și să mă pregătesc pentru anul ce vine.
Încă o dată, vă doresc un an liniștit și în contact cu voi.
Psihoterapeut Ancuța Coman
Tel.: 0733 022 962
Email: ancuta.f.coman@gmail.com
Cover photo: Unsplash, Immo Wegmann
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Lasă un răspuns