Ce este trauma colectivă și ce este important să știm despre ea, mai ales în această perioadă

În aceste timpuri încărcate de imprevizibil avem nevoie mai mult decât oricând să înțelegem ce se întâmplă cu noi.

Pe fondul pandemiei și a izbucnirii unui conflict armat lângă granițele țării noastre, încercăm să facem față la activitățile de zi cu zi, dar sistemul nostru emoțional este tot mai încărcat.

Sper ca rândurile următoare să îți fie de folos și să aducă măcar puțină lumină asupra unui subiect important, deloc ușor de digerat: trauma colectivă.

Trauma colectivă ne include pe toți, fie că realizăm sau nu acest lucru, fie că îl acceptăm sau îl negăm. După cum vă puteți imagina, cu cât mai puternică este negarea, cu atât efectele pe termen mediu și lung a ceea ce se întâmplă vor fi mai ridicate.

Și acest pe toți este deja parte din definiția traumei colective, care înseamnă un eveniment major, cu impact dureros asupra unui grup, a unei societăți sau a unei întregi planete. Cu cât impactul acesteia se propagă pe o mai mare extindere geografică, cu atât sentimentul de neputință crește. De ce? Pentru că apare senzația că nu ai unde merge pentru a scăpa, senzația lipsei unei refugiu și a unui salvator care ne-ar putea scoate din contextul dureros.

Conform lui Kleber &Brom, există trei elemente principale în traumă: neputință, întreruperea bruscă a existenței normale a individului și disconfortul extrem experimentat de victimă.

Probabil deja ți-ai dat seama din rândurile de mai sus că prin această pandemie, traumă colectivă se numește ceea ce experimentăm noi acum.

Ce este important de știut

  • Nivelul nostru de oboseală este unul mai ridicat. Realitatea este greu de cuprins și de procesat pentru creierul nostru care nici nu a ieșit din ceea ce a adus pandemia la nivel emoțional și a intrat într-o teamă de război. Această oboseală se poate traduce prin senzația că nu ne amintim lucruri, vom face activități mai greu sau ne vom simți mai absenți din viața noastră. Toate acestea se întâmplă deoarece creierul nostru face o muncă dublă. Pe lângă ce are de făcut în viața de zi cu zi, mai încearcă să proceseze și să dea un sens incertitudinii și iminenței pericolului din fundal. Este ca un fel de white noise care se crează, cu care, declarativ, spunem că ne-am obișnuit, dar care de fapt ne ține constant într-o stare de hipervigilență, de alertă.
  • Vom experimenta poate mai des stări de anxietate din cauza a ceea ce se întâmplă. Voi povesti mai jos despre ce poți face, dar găsești informații mai multe aici, aici și aici.
  • Nevoile noastre devin mai urgente, iar răbdarea scade. Pe scurt, începem să ne comportăm ca niște copii care nu mai au răbdare și care vor acum și fix acum acel ceva, iar acel ceva este nevoia de siguranță, de o bază stabilă. Asta poate duce la certuri în cuplu, de exemplu, dar și la multă oboseală. La toate acestea se adaugă sentimentul că nu suntem importanți pentru partener/ă sau pentru ceilalți. De fapt, fiecare e cu durerea lui în brațe și nu putem ajunge unul la celălalt din cauza asta, așa că strigăm și ne înfuriem din spatele ei. Desigur, subiectul e mai complex și merită un alt articol, dar pe scurt și metaforic cam așa arată. Ne simțim neputincioși chiar și în fața copiilor noștri, care așteaptă răspunsuri de la noi, protecție, certitudine.
  • E posibil să apară întrebări legate de sensul vieții. Atunci când lucrurile nu merg bine pentru noi sau așa cum ne-am dori, atunci când nu putem cu imaginația să aruncăm o ancoră în viitor și să o legăm de ceva ce ne-ar plăcea să facem sau ce ne-ar plăcea să devenim, apar întrebări pe care le numim deseori ca fiind existențiale. Dacă au apărut și la tine, află că nu ești doar tu în această situație. Este important să îți amintești că acum prioritatea este să gestionăm emoțional perioada pe care o traversăm.

Ce ne poate ajuta

  • Rămâi prezent/ă legat de emoțiile pe care le simți. Oprește-te în diferite momente ale zilei și întreabă-te cum te simți, ce senzații ai în corp. Simți că ești conectat/ă la el sau dimpotrivă? Acesta este, probabil, unul dintre cele mai importante puncte.
  • Gândirea în perioade. Ajută să ne gândim că este o perioadă dificilă al cărei impact poate se va resimți în diferite aspecte din viața noastră de-a lungul următoarelor luni sau ani, însă prioritar este acum să avem grijă de noi și de relațiile noastre, precum și să contribuim acolo unde putem.
  • Focus pe ceea ce putem controla. A ne muta atenția pe ceea ce putem controla nu înseamnă a ignora contextul, dimpotrivă. Asta ne poate ajuta să ne ancorăm în prezent și să putem fi acolo și pentru cei care au nevoie de noi. Începe cu activități simple pe care știi că le poți duce la bun sfârșit, cum ar fi pregătirea mesei, o sesiune scurtă de exerciții fizice, plantarea unui copac, curățenia din casă etc.
  • O rețea de suport emoțional. Te încurajez să suni oameni, să intri în contact cu ei, să le auzi vocea, să participi la grupuri de suport, să lucrezi cu un terapeut, să organizezi seri de ceai online cu oameni de peste mări și țări etc. Va avea un impact pozitiv asupra tuturor celor implicați. Acordați spațiu pentru cum vă simțiți dat fiind contextul, însă nu rămâneți acolo, încercați să mutați discuția și spre ceea ce este în controlul vostru, spre cum vă puteți susține în aceste timpuri, pe momente faine prin care ați trecut etc. Povestește despre cum e pentru tine perioada aceasta. Trauma colectivă la fel ca și cea individuală are nevoie de procesare și de integrare, ceea ce înseamnă că e important să discutăm despre asta, despre cum ne face să ne simțim, să cerem ajutor specializat dacă trăirile devin intense și greu de gestionat și bineînțeles, să fim atenți la efectele pe care le-ar putea avea asupra noastră și să acționăm.
  • Activități care să te ajute să te relaxezi sau să îți gestionezi emoțiile. Găsești liste în linkurile de mai sus.
  • Scris despre ce simți. Scrisul este eliberator, pentru că ne ajută să ne structurăm gândurile, să scoatem din sistem ceea ce e mult, dureros și apăsător, dar mai ales să simțim că acele gânduri care umblau necontrolat prin mintea noastră sunt acum în mâinile noastre, la propriu.
  • Lucrează cu mâinile, adică ancorează-te în concret, cum spuneam și mai sus. Lucrul cu mâinile ne ancorează, ne oferă senzația de aici și acum, că putem face ceva palpabil. Plantează ceva, joacă-te cu plastelină, spală vasele, triază hainele, pictează, colorează, modelează.
  • Plimbă-te. Mersul este probabil cel mai firesc și la îndemână act de mișcare al corpului nostru. Studiile neurologice vin și ele să îi confirme importanța pentru buna funcționare a creierului și pentru ajutorul în procesarea evenimentelor dificile.
  • Ai grijă de corpul tău. Hidratează-te, setează-ți o rutină sănătoasă a somnului, hrănește-te sănătos și hidratează-te.

Trauma nu este o sentință, trauma ne invită să fim atenți la noi prin disconfortul pe care ni-l aduce. Este un impas pe care îl putem trece și odată ce am trecut prin el, devenim mai rezilienți, mai capabili, mai conectați la noi.

Probabil cel mai important este să nu încercăm să ne prefacem că nu există și că pe noi nu ne afectează. Așa cum scriam aseară într-o postare, a nu simți un impactul a ceva dureros dureros nu este reziliență, este disociere, adică deconectare de la lumea emoțiilor noastre, ceea ce face ca ele să fie reprimate, stocate acolo și la un moment, sub o formă sau alta, să iasă afară atunci când ne așteptăm mai puțin.  

Există o criză generală, dată de pandemie+război, dar și una particulară. Aceste evenimente au apăsat la fiecare dintre noi butoane diferite. Ai pierdut pe cineva drag în trecut? Pe teama de pierdere a apăsat. Familia ta a avut neajunsuri la un moment dat? Pe teama că vom ajunge fără resurse a apăsat. Și tot așa. Fiecare e cu durerea și cu fricile lui și probabil simte că ceilalți nu i le împărtășesc, când de fapt, toți avem cel puțin câte una, pentru că toți avem un istoric și care e unul comun, al unor traume colective prin care au trecut părinții și bunicii noștri.

Tare mult sper ca acest articol să fi adus puțină lumină pe acest aspect, să fi normalizat puțin ceea ce simțim și să fi dat un dram de speranță.

Cu drag,

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Foto copertă articol: Unsplash

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

 

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: