Deși m-am obișnuit deja cu materiale despre injecții cu pozitivism, în continuare mă surprind pe mine în stare de maximă uimire la un filmuleț despre cum într-o sală de conferință diverși invizi schimbă vieți.
Parcă mă doare pe mine felul în care acei oameni sunt expuși, aș putea spune că li se încalcă chiar drepturi. Desigur, toate astea se fac cu voia participantului, care din dorința disperată de a se schimba ceva în viața sa, stă și așteaptă minunea. Acest miracol este menit să se întâmple acolo, în acea sală. Dureri și traume adunate de-a lungul a zeci de ani urmează să fie acolo rezolvate, în văzul tuturor, iar fericitul care a fost ales spre a fi expus va pleca plin de lumină și revelații, viața lui se va schimba întru totul.
Cu cât durerea e mai mare, cu atât nevoia de un miracol crește. Și cu cât aceasta crește, cu atât cădem mai ușor în capcanele celor care ne promit fericirea la minut. Au apărut tot felul de practici, care mai de care mai inovative, care promit o schimbare subită a vieții.
Din păcate, nu așa funcționează. Sau cel puțin, nu într-un mod sănătos. Să deschizi răni adânci în văzul tuturor, adică într-un mediu unde ești nesecurizat emoțional, nu este soluția. De cele mai multe ori, durerea este mai mare decât atunci când a avut loc prima oară. Pentru că poate atunci am fost singuri și nu a avut cine să ne securizeze. Într-o sală plină de oameni nu mai suntem singuri, suntem expuși și chiar dacă suntem atât de vizibili, tot nu vine nimeni să ne securizeze într-un mod sincer și autentic. Mai mult decât atât, se așteaptă de la noi să fim dovada vie a metodei aplicate asupra noastră, privirile celorlalți pun presiune. Nu putem fi autentici și nu avem cum să ne trăim emoția acolo, în acel context.
Fericirea la minut o căutăm în tot felul de forme: în mâncare, în alcool, în droguri, în activități sexuale nesănătoase, în cumpărat excesiv, în sport până la epuizare etc.
Fericirea nu este o pastilă pe care o primești și gata, nu e o soluție unică la care dacă ajungi va fi bine. Fericirea arată diferit pentru mine și arată diferit pentru tine. Ceea ce pentru unii este raiul pe pământ, pentru alții înseamnă, poate, nimic. Pe de altă parte, ceea ce acum ne face fericiți, poate mâine nu va mai fi acolo, sau nu va mai fi de ajuns și atunci e nevoie să schimbăm, să explorăm noi cărări.
Ceea ce vreau să spun este că în primul rând este important să aveți grijă cui vă încredințați sufletul. De cele mai multe ori, persoanele care trec prin astfel de practici miraculoase și care afișează un zâmbet constant pe față, ajung să se deconecteze de la sine și de la ceilalți. Asta pentru că a fi conectat la tine doare, doar ce ți s-a deschis o rană în văzul tuturor, iar legat de ceilalți, nu poți fi conectat la ei dacă nu ești conectat la tine. Printr-o nevoie de a normaliza cele întâmplate, deși a fost dureros și încă este, aceștia ajung la rândul lor să propovăduiască miraculoasa metodă.
Sub umbrela „Cum să fii fericit” se pot ascunde multe. Fericirea nu e neapărat ceva suprem, ci poate fi o stare pe care o trăim zi de zi într-o cană de cafea, într-o carte bună, într-un colț din noi. Sau poate nu am ajuns acolo, dar făcând-o forțat și nesănătos nu este o soluție, cel puțin nu una benefică și nu una pe termen lung.
Aveți răbdare cu voi, cu procesul vostru și nu vă faceți vouă același lucru pe care vi l-au făcut alții în trecut, adică nu vă răniți mai tare.
Evitați operațiile pe viu în fața unui public pe care nu îl cunoașteți.
Schimbările au nevoie să fie integrate, doliile au nevoie să fie trăite, durerile au nevoie să fie auzite. Nu s-au întâmplat în câteva minute și nici nu pot fi tratate în câteva minute.
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Foto copertă articol: Sean Patrick Murphy, Unsplash
Toate cele bune,
Psih. Ancuța Coman
Lasă un răspuns