Fiecare zi e specială, dar nu fiecare zi trebuie să fie specială

De ceva timp am acest articol în minte, așa că tare mă bucur că mă pot așeza să aștern aici gândurile mele legate de acest subiect.

Nici nu mai știu cum am ajuns la acest titlu, cel mai probabil în unul dintre procesele de terapie.

În timpuri în care avem atât de mult acces unii la alții, pare că ceilalți au o viață mai altfel, mai bună, mai specială.

Apar comparațiile și nemulțumirile. Vrem și noi, vrem mai mult, vrem să fie mai special, cu filtre instagramabile.

Viața nu e așa, însă. Viața este un șir de evenimente plăcute și mai puțin plăcute, cu provocări, dar și cu reușite.

Am pus cu italic faptul că avem acces unii la alții, pentru că este doar o iluzie. Avem și nu avem. Aș zice că mai mult nu avem decât avem, pentru că putem vedea doar ceea ce fiecare selectează și lasă să se vadă din propria viață.

Din păcate, chiar dacă generațiile de azi au descoperit cuvântul autenticitate, cred că e mai greu ca niciodată să ne-o descoperim, să ne descoperim propria voce, propria viziune.

E ca și cum am fi pe un bulevard și ne-am schimba direcția de mers constant în funcție de direcția celorlalți, dar fără să avem răbdare să o găsim pe a noastră.

În fața a tot ce s-a întâmplat în ultimii aproape 3 ani în viețile noastre, probabil am ajuns pe alocuri să fim mai recunoscători pentru ce avem, dar am și fost de multe ori față în față cu informații despre cât de trecătoare și schimbătoare pot fi lucrurile. Asta a pus o presiune pe noi de a trăi și de a fi într-un anume fel, de a profita de.

Scriu aceste rânduri pentru că mult prea des observ la clienții mei, dar și la mine uneori, dorința de pune mai mult sclipici în unele zile care sunt speciale doar pentru că sunt, doar pentru că nu se vor mai întoarce și atât. În rest, sunt zile, cu momente simple. Simple, dar importante, îmi vine să spun, căci de simplitate avem mare nevoie.

Revin asupra cărții „Din cer au căzut trei mere„, o carte extraordinară pe care am recomandat-o și pe pagina de Facebook. Este o carte despre ceva ce mi-aș dori să nu ne pierdem: firescul vieții, reziliența din fața lui și deschiderea la ce poate să ne aducă viața, îmbrățișarea experiențelor care vin, așa cum vin. Unele care ne invită să ne luăm costumul de pompier pe noi, altele care ne invită să ne luăm costumul de baie sau pe cel pentru petrecere. Toate fac parte din viață.

Presiunea pe care o punem pe noi pentru ca lucrurile să fie într-un anume fel este cea care ne șubrezește sănătatea, ne deconectează de la corpul nostru, ne trimite spre comportamente impulsive și decizii pripite.

Dacă ar fi să sumarizez, aș spune așa:

  • fiecare zi e specială pentru că e
  • mirajul despre viețile celorlalți poate fi rețeta pentru nefericire
  • cu toții avem vieți cu particularități: cu bucurii, cu tristețe, cu temeri, cu boală, cu reveniri, cu pierderi și cu regăsiri; vorbim puțin spre deloc despre ele, pentru că nu știm cum să o facem, dar poate și pentru că preferăm să le mai ținem și pentru noi, să le procesăm în intimitate. Asta nu înseamnă că ele nu există.
  • aveți răbdare cu voi și găsiți-vă propria voce și propria direcție
  • cel mai important: o zi în care ai fost prezent/ă de tine este o zi cu adevărat specială 

Cu drag,

Psih. Ancuța Coman-Boldișteanu

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/ și aici www.facebook.com/emotiiinfarfurie

Articole similare:

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: