Poate fi vorba despre:
- insomnii
- atacuri de panică
- depresie
- furie necontrolabilă
- pierdere etc.
Primul pas este acesta:
- de a-l ajuta pe client să își stabilizeze prezentul, să găsească în „aici și acum” resurse care să îl ajute să meargă mai departe (viitor), dar și resurse care să îl ajute să înțeleagă de unde a venit simptomul (ceea ce l-a deranjat când a venit la terapie).
Deci, abia acum intră în scenă trecutul.
De ce abia acum? Pentru că prezentul este singurul nostru spațiu de manevră, unde putem face și unde putem schimba. Folosim trecutul pentru a înțelege prezentul și mai ales, pentru a preîntâmpina apariția unor alte simptome.
Motivul venirii la terapie este doar un vârf de iceberg de cele mai multe ori. Este necesar să înțelegem ce e mai jos, pentru că altfel, va apărea un alt simptom (un alt vârf) peste ceva timp. Cam așa funcționăm noi, așa ne semnalează sistemul nostru emoțional că ceva, pe undeva nu mai funcționează așa cum ne-ar pica bine.
Aceste simptome sunt niște atenționări.
E ca și cum etajul superior al unei clădiri ar începe să se destrame. Îl stabilizezi, dar apoi, începi să te uiți la el începând de la fundație, să înțelegi cum de „niciunde” un etaj începe să se destrame. Un exemplu simplist, dar care sper că subliniază ideea pe care vreau să o transmit.
Avem nevoie să ne cunoaștem, să avem noi un fir cursiv, integrat al poveștii noastre de viață, cu toate cele trei dimensiuni: trecut, prezent și capacitate de a ne imagina în viitor.
Cu drag,
Psihoterapeut Ancuța Coman
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Foto copertă articol: Unsplash
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Lasă un răspuns