Ce este fericirea

Pentru un bun management al așteptărilor vă spun încă de la începutul acestui articol că nu am găsit formula pentru fericire, calea scurtă spre ea sau pastila magică.

Tot ce urmează să scriu în acest articol este bazat pe experiența mea de psihoterapeut în cabinet, pe propriile trăiri și cercetări.

De cele mai multe ori, alergăm după fericire și o proiectăm în viitor, ca și cum e mai în față, mai trebuie să mergem puțin și o să ajungem la ea.

E ca și cum puțin mai în față ne așteaptă ceva bun, așa că tot împingem timpul în speranța că ceva bun va apărea. Când întârzie să apară, așa cum sperăm noi, ne frustrăm, poate chiar devenim furioși, picăm în neputință, tristețe și dezamăgire.

Știu, un scenariu deloc plăcut și nici pe departe conform dorințelor noastre. Și cu toate astea, adesea ajungem prinși în această capcană. Tot alergând după fericire picăm în tristețe.

Și asta pentru că fericirea este teritoriul promis, este cea mai bună reclamă la orice curs de dezvoltare personală. Faci acești pași și vei ajunge la fericire, iar dacă la finalul lor nu ești fericit / ă, înseamnă că nu ai depus suficient de mult efort, deci e vina ta. O altă capcană nefericită, dar industria fericirii încă vinde mult cu acest slogan.

Cu cât perioadele prin care trecem sunt mai grele, cu atât avem mai mult tendința să picăm în aceste capcane.

Din start, se pleacă de la o premisă greșită, că trebuie să facem ceva concret pentru a ajunge la fericire. Ori, realist vorbind, fericirea nu e ceva general, nu e ceva ce dacă toți facem ajungem acolo, ea este cât se poate de subiectivă.

De-asta sunt și atât de multe definiții alte fericirii, pentru că ea e diferită pentru fiecare dintre noi.

Vedeți, acesta este motivul pentru care v-am spus la începutul articolului că nu am găsit rețeta pentru fericire. Pentru că nu există.

Dar așa cum mulți oameni au o părere despre ce înseamnă fericirea, am și eu una, iar pe aceasta pot să o împărtășesc cu voi.

Din experiența mea personală și din cabinet am ajuns treptat la câteva concluzii:

  • fericirea e un act de explorare, căci doar conectându-ne la sinele nostru curios putem afla ce ne face fericiți sau nu. Explorarea înseamnă acea abilitate înnăscută a noastră prin care am învățat totul despre lume. Uneori, atunci când o persoană e tristă, asta se întâmplă pentru că nu mai știe cum să se conecteze în mod sănătos și conștient la acea parte ludică din interior.
  • deși o caută cu ardoare în călătorii, în brațele multor parteneri, în cabinetele de terapie, mulți oameni se tem, de fapt, de fericire, de starea de bine. Da, există teama de a fi bine, mai ales atunci când mult timp persoana a trăit în stres. Corpul ajunge să aibă o dependență de cortizol, hormonul stresului și relaxarea sau fericirea par periculoase. Acestor persoane le este foarte greu să stea, mereu sunt prea ocupate și oricât de multe reușite ar avea nu știu să se oprească și să se bucure de ele. Toți avem astfel de perioade, dar atunci când această goană devine un stil de viață, atunci povestea e diferită. Practic, găsesc bucurie în tragismul vieții, ceea ce nu e sănătos din punct de vedere emoțional și poate duce la diferite tulburări.
  • fericirea e trecătoare, e ca o euforie de moment care puf! dispare, așa că prefer să folosesc liniște sau armonie în loc de fericire. Liniștea / armonia e mai degrabă ca o floare care îngrijită, stă mai mult cu noi. Ea vine însoțită de realism și asumare și sună cam așa: chiar dacă știu că vor mai fi provocări în viața mea, simt acum că sunt bine, că știu cum să revin în această stare, dar și cum să fac față la ceea ce vine. Motivul pentru care știm să revenim la această stare este tocmai pentru că a fost vorba de un întreg act de explorare, nu de ceva ce ni s-a dat, am administrat și a mers. Prin ceea ce trecem, ceea ce experimentăm pe propria noastră piele este și ceea ce rămâne cu noi.
  • stare de liniște sau fericirea, dacă vreți să o numim așa în continuare, este o construcție la care lucrăm zi de zi, este despre unde ne irosim energia, dar și despre cum ne încărcăm bateriile, este despre oamenii cu care ne înconjurăm, despre informațiile la care ne expunem, despre  felul în care arată rutina noastră zilnică, pentru că ea este despre aici și acum.

Nu spun că e ușor, aș putea să mai scriu câte un articol, cel puțin, pe fiecare idee de mai sus. În spatele lor sunt credințe, loialități, contexte de viață diferite, dar apropos de asumare și de realism, e necesar să știm și când avem nevoie să fim însoțiți pe acest drum, atunci când în explorarea noastră avem nevoie de un ghid.

Viața este o înșiruire de evenimente cu mai multe sau cu mai puține provocări, este un șir de pierderi și de regăsiri ale armoniei, dar atunci când noi suntem constructorii, atunci când construcția are nevoie de reparații sau trebuie refăcută din temelii, știm ce avem de făcut.

Zile liniștite,

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Foto articol: Unsplash

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*