Cred că iubirea dintr-un cuplu este condiționată și nu necondiționată așa cum mai găsesc scris uneori prin cărți sau articole. Cred că e nenatural și nesănătos să iubim o persoană indiferent de modul în care se comportă cu noi. Dragostea este condiționată de ceea ce fiecare dintre noi oferă relației, de modul în care ne comportăm unul cu celălalt. Vorbim de iubirea dintr-un cuplu, cred că iubirea parentală poate fi necondiționată… sau cine știe? Tot timpul există excepții.
E vorba de atenție, de energie, de modul în care ne vorbim, ne privim, ne petrecem timp împreună și așa mai departe. De acestea și poate de multe altele este condiționată o relație. Într-o relație nu există doar eu sau tu, într-o relație există eu, tu și noi.
Dacă e condiționată, așa cum îi și spune denumire, înseamnă că există niște condiții în care ea se întâmplă, condiții care poate nu sunt grăite, nu sunt scrise, dar ele există acolo, sunt implicite. Reprezintă un mod prin care relația funcționează. A nu se înțelege că e un schimb de genul îți dau ceva și vreau să primesc înapoi. Dai ceva pentru că iubești și da, normal că aștepți să ți se răspundă, dar totuși nu e un schimb. E aici o limită fină, între cele două, eu așa o simt, sper că am și transmis-o cât de cât. Nu este un contract de schimburi sau de condiții, ci pur și simplu, iubesc omul de lângă mine pentru ceva, pentru felul în care mă face să mă simt cu tot ce implică asta.
Nu cred că există relații ideale, deși tindem să credem uitându-ne la vecini că relația lor e mai așa sau mai altfel. Nu e, fiecare relație reprezintă un compromis, reprezintă o adaptare. Îmi amintesc ceva ce am auzit la un moment dat și sună cam așa: Ce interesantă e familia. Pui împreună doi indivizi care vin din două culturi familiale diferite, cu valori diferite, crescuți de alți doi oameni care au fost puși la rândul lor împreună, de asemenea crescuți fiecare de alți doi indivizi diferiți… și te aștepți să funcționeze din start?
O relație nu e un puzzle perfect. Pe lângă faptul că piesele sunt împrăștiate, nici nu se îmbină perfect când le pui unele lângă altele. Dar cred că în asta constă frumusețea unei relații, în două persoane care își doresc să lucreze la acel puzzle, să îl facă cât mai viu, cât mai frumos, cu piese care se îmbină mai ușor, cu unele care au nevoie de mai mult ajutor și cu altele care pur și simplu au nevoie să fie lipite sau bandajate pentru a rămâne unele lângă altele.
O relație este o investiție de energie și de timp în fericirea celuilalt și de fapt în propria fericire, iar acestea pot fi o parte din condițiile frumoase în baza cărora o relație să funcționeze.
Cred în relațiile în care cei doi nu se tem să fie vulnerabili unul față de celălalt, în care există încredere și în care în timpul unei furtuni știi exact ce puncte să atingi ca să doară și totuși nu o faci.
Dacă v-a plăcut articolul, nu uitați să vă abonați cu adresa de email la blogul meu și de asemenea, să dați mai departe informația. ?
Sursă foto copertă articol: Unsplash
Ancuța
De la un articol la altul si la altul si tot asa, de o ora te citesc…felicitari!
Ma bucur ca am poposit aici. O sa mai revin. ?
Mulțumesc mult pentru mesaj, Aura! 🙂
Mă bucur că rezonezi cu articolele mele.
Te aștept să revii oricând simți nevoia.
Cu drag,
Ancuța