Înainte de a vorbi despre anxietate este important să povestim puțin despre îngrijorare și teamă.
Îngrijorarea legată de o anumită situație este un prim prag spre anxietate. Este un prag tolerant care accentuat ajunge să se tranforme în teamă, care la rândul ei, accentuată fiind, conduce la anxietate. Îngrijorarea și teama sunt cu mult mai ușor de gestionat decât anxietatea.
E ca și atunci când avem zile în care suntem mai triști. Asta nu înseamnă că avem depresie. Din păcate, tot mai mult se abuzează de acest termen, mai ales în rândul tinerilor. Depresia este mult mai mult decât o stare de tristețe care apare în unele zile.
La fel este și cu anxietatea. O persoană care suferă de anxietate trece prin mai multe stări decât o persoană care este doar îngrijorată. Cele mai frecvente sunt:
- dureri de cap
- senzația că nu te poți aduna
- minte în ceață
- amorțeală în membre și la nivelul feței
- sentimentul de urgență: acum trebuie să iau o decizie, acum trebuie să ne mobilizăm.
- întrebări frecvente legate de stare de sănătate personală sau a celor dragi
- temeri accentuate legat de subiecte macro (nu pot schimba lumea, lumea se duce, etc)
- freamăt interior și o stare de agitație
- dificultate de concetrare
- senzație de lipsă de control
- frecvente tulburări ale somnului sau insomnii
- irascibilitate și pierderea răbdării
- atacuri de panică
Lista poate continua și asta pentru că anxietatea mobilizează întregul organism pentru un pericol care încă nu există, ceea ce duce la nenumărate simptome și manifestări psihosomatice. E ca și cum creierul ține funcțiile noastre active, treze, de veghe. Tot din același motiv apar dificultățile legate de somn. Somnul presupune relaxare, presupune a te lăsa, a pierde controlul, iar asta activează și mai mult pedala de panică, pentru că în anxietate caracteristică este alerta, încordarea.
Starea de neputință poate duce la deznădejde, sentimente de insuficiență, de incapabilitate, de resemnare, ceea ce face ca de multe ori anxietatea să fie însoțită și de depresie.
Important este să facem diferența și între anxietatea generalizată și anxietatea punctuală sau legată de un anumit subiect. Anxietatea generalizată se caracterizează printr-o stare constantă de neliniște, de teamă. E ca și cum ai fi mereu în alertă, uneori fără să știi exact de ce. Cu toate acestea, creierul nostru este într-o continuă căutare de a da un sens legat de ceea ce ni se întâmplă, așa că de multe ori legăm anxietatea de ceva și începem să ne îngrijorăm excesiv. Dacă lucrăm doar la suprafață cu dificultatea aceasta, persoana se liniștește, doar pentru ca apoi să se „lege” de altceva. Vorbim așadar de simptom, nu de cauză. Abia când ajungem la cauză și lucrăm acolo într-un proces psihoterapeutic, putem să ne așteptăm la rezultate diferite.
Anxietatea legată de ceva anume poate să apară la o anumită vârstă sau situație, de exemplu, când devenim părinți se pot declanșa anxietăți despre care nu știam că sunt acolo. La fel se întâmplă și acum. Toată situația actuală cu noul virus generează o stare de anxietate care (poate) nu s-ar fi activat altfel. Desigur, faptul că balaurii dorm nu înseamnă că nu sunt acolo. 🙂 Sunt și persoane care înainte de această situație sufereau de anxietate și care acum reușesc să o gestioneze mai bine. Paradoxal, am putea spune, însă ceea ce simt ei acum este că nu sunt singuri și că nu mai sunt ei cei altfel în această lume. Este vorba de o normalizare care apare și care îi liniștește.
Aș mai dori să fac diferența între a controla și a gestiona anxietatea (sau orice alte emoții intense). Se vorbește mult în aceste zile despre a controla emoțiile pe care le avem. Deși poate părea o problematică de semantică, nu e deloc așa. Când aud despre controlul emoțiilor de cele mai multe ori mă gândesc la o persoană care stă cu spatele și cu mâinile ținând ușile unui dulap din care emoția ar dori să iasă. La un moment dat obosim și cu cât opunem mai multă rezistență, cu atât emoția va ieși cu mai multă putere de acolo. Și după cum spuneam și în articolul Oare am uitat să ne oprim, emoțiile noastre sunt acolo pentru a ne proteja.
A gestiona înseamnă a avea abilitatea și încrederea că orice ar veni, ne vom descurca. Dacă pentru o perioadă anxietatea dispare, dar stai cu teama că ar putea oricând se reapară, de fapt nu te poți bucura de starea pe care o ai, pentru că de fapt e tot încordare acolo. A fi bine cu tine nu înseamnă a nu mai avea provocări, ci înseamnă să ai încrederea că orice vine, poți gestiona cumva, singur sau alături de cineva, înseamnă că ai descoperit resurse interioare și exterioare de a face față.
Referitor la anxietatea din aceste zile, după cum scriam și în Psihoterapeut în papuci de casă, această pandemie este un mare declanșator pentru noi toți, dar că în fiecare agață altceva și că de fapt pandemia rămâne asta: un declanșator. Un declanșator pentru teama de moarte, pentru sentimente de neputință resimțite în trecut, pentru că nu putem să îi salvăm și să îi conținem pe cei dragi, pentru că am putea muri de foame așa cum s-a întâmplat în trecut cu bunicii/străbunicii noștri etc. Deși aparent ne este teamă de același lucru, suntem departe de adevăr făcând această presupunere.
Teama că nimeni nu m-ar putea ajuta și că cei care ar putea să facă asta par depășiți de situație poate veni de multe ori din trecutul nostru, din perioada când poate am fost bolnavi și adulții din jur erau mai panicați decât noi, nu ne puteau conține.
Când povestesc în ședințele de psihoterapie despre anxietate, uneori mă refer la ea ca la un topogan. Prima oară urci scările topoganului, acela e momentul când teama începe să crească, cu fiecare treaptă pe care o urci. Apoi există acea platformă pe care stai înainte să îți dai drumul pe topogan, după care te duci pe el. Când îți dai drumul pe topogan, acela este momentul în care anxietatea ocupă scena vieții tale. Ideea este ca în timp să devii conștient/ă când începi să urci pe scară sau măcar când ajungi pe acea platformă. Acelea sunt momentele în care poți face o schimbare, în care te poți opri din a te lăsa copleșit de ea. Și sigur, nu e ușor, însă despre cum gestionăm anxietatea urmează să scriu în următorul articol. 🙂
Până atunci, sper că am făcut puțină lumină despre acest subiect complex.
Psihoterapeut Ancuța Coman
Tel.: 0733 022 962
Email: ancuta.f.coman@gmail.com
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Foto copertă articol: Unsplash
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Lasă un răspuns