După mai bine de o săptămână de pauză în sfârșit simt acea liniște de care ai nevoie atunci când te pui în fața unei foi albe și vrei să scrii.
A trecut ceva timp de când n-am mai scris pe blog despre ce am citit, așa că revin cu o listă cu toate cărțile citite în 2019.
În anul care a trecut am avut o altă strategie de a parcurge cărți, în sensul că am citit în paralel o carte de specialitate și una de beletristică. Ca psihoterapeut, de obicei, citești anumite bucăți dintr-o carte care să te ajute în lucrul din cabinet, însă cărțile despre care vă voi povesti azi sunt cărți citite din scoarță-n scoarță.
Așadar, în anul în care a trecut am citit 25 de cărți:
- Mă dor strămoșii de Catherine Maillard și Patrice Van Eersel. Am mai citit această carte acum câțiva ani, însă nu sunt sigură că am ajuns atunci să o citesc pe toată. Între timp a devenit una dintre recomandările frecvente pe care le fac în terapie clienților mei. Cartea este despre modul în care ne influențăm între noi de la o generație la alta, despre loialități familiale, despre cum dolii netrăite sunt transmise prin durere dintr-o generație în alta până când cineva se oprește și se uită la ele etc. Din punctul meu de vedere, una dintre cărțile care ar trebui citite măcar o dată în viață.
- Corpul nu uită niciodată de Bessel Van Der Kolk. Am citit varianta în engleză a cărții, însă din ce am auzit varianta în română este foarte bine tradusă. Din punctul meu de vedere este una dintre cele mai complexe cărți pe traumă, scrise pe înțelesul publicului larg. Anul acesta plănuiesc să o recitesc în varianta tradusă în limba română. Am scris un articol despre această carte aici.
- Ferma animalelor de Geroge Orwell. Am recitit-o într-o călătorie cu avionul. Este o carte scurtă, dar cu multe de citit printre rânduri. De fapt, este o carte de citit mai mult printre rânduri.
- Curajul în sălbăticie de Brene Brown. Mi-ar fi plăcut să spun că a fost o carte cel puțin la fel de bună ca și Curajul de a fi vulnerabil, însă nu am simțit-o deloc așa. Parcă i-a lipsit esența, scopul pentru care a fost scrisă. Câteva idei am cules din ea și le-am sumarizat în acest articol.
- 27 de pași de Tibi Ușeriu. Mi-a plăcut foarte mult această carte. Este genul de lectură inspirațională, într-un mod autentic, vulnerabil și curajos. Am scris despre ea aici.
- Tulburările de comportament alimentar și obezitate la copii și adolescenți de Violeta Enea, Adela Moldovan, Raluca Anton. Am citit această carte pentru că mi-am dorit să facilitez un grup pentru adolescenți legat de imaginea corporală. Proiectul este încă în mintea mea și parțial pe hârtie. De îndată ce îmi fac loc în agendă o să îl încep. Cartea are mulți termeni de specialitate, fiind scrisă din perspectiva clinică. Pe mine m-a ajutat pentru ce căutam.
- Răzbunarea iertării de Eric- Emmanuel Schmitt. Cartea este alcătuită din mai multe povestiri, departe de un final fericit, dar cu un fir încâlcit care abia la final se poate vedea clar de unde a început și unde a ajuns. După ce terminam de citit o povestioară, stăteam și lăsam să se așeze firul poveștii, pentru că finalul era neașteptat. Mi-a plăcut mult.
- Resilient people, resilient teams de Anton Stellamans, Liselotte Baeijaert. Este o carte pe care am cumpărat-o de la o conferință de solution focus coaching. Am citit-o pentru partea de training și lucrul cu organizațiile, proiecte pe care le desfășor de câteva ori pe an; am considerat-o utilă pentru ce aveam nevoie atunci și ușor de parcurs. Cred că doar de pe Amazon poate fi comandată.
- Pe tărâmul fantomelor întunecate de Gabor Mate. Probabil una dintre sau cea mai bună carte a momentului pe partea de dependențe. Cartea îmbină termeni de specialitate, exemple și povești din viața reală, din munca pe care G. Mate a întreprins-o de-a lungul timpului.
- Ce le spunem copiilor și adolescenților despre sex de Meg Hickling. Iată o carte pe care v-o recomand călduros, indiferent dacă aveți sau nu copii. Cartea este un ghidaj realmente necesar pentru noi, adulții, în așa fel încât să ajutăm la creșterea unei generații sănătoase din punct de vedere fizic, pentru că partea sexuală ține de fizicul și de natura noastră. Este explicat acolo pentru fiecare etapă de vârstă ce ar trebui să știe un copil pentru acea perioadă a vârstei lui. Pentru mine este una dintre cărțile de recitit. Aici am scris un articol despre ea.
- Evitant de Jeb Kinnison. Cartea este despre tipul de atașament evitant, dar nu pot spune că m-a impresionat. Vă recomand, în schimb, Ține-mă strâns în brațe, o carte despre nevoia noastră naturală de conectare, indiferent de tipul nostru de atațament.
- Născut anxios de Daniel P. Keating. Tot despre stilurile de atașament, de data aceasta despre cel anxios. Mai bine scrisă decât cea despre stilul evitant, cu mai multe studii și direcții, dar parcă de asemenea, abordat din punct de vedere clinic, nu conținător și normalizant.
- Prietena mea genială de Elena Ferrante. Nu m-am așteptat să îmi placă această carte, nu știu de ce. Încă nu am văzut filmul, dar am citit toate cele 4 volume, de peste 300-400 de pagini fiecare. M-am surprins pe mine de cât de mult mi-a plăcut stilul scriitoarei. Cred că în adolescență am mai fost prinsă așa de o poveste scrisă pe mai multe volume. Mi-a fost greu să le las din mână și deși sunt voluminoase, am îndesat volumul pe care îl citeam în cel mai mic bagaj de călătorie. Totul pare atât de real, atât de posibil, e despre viețile noastre, așa cum sunt ele, cu urcușuri și coborâșuri. Parcă ceea ce citești se desfășoară în fața ochilor tăi, simți mirosurile, auzi oamenii, simți durerea și tensiunea lor, trăiești alături de ele. Celelalte volume sunt:
- Povestea noului nume de Elena Ferrante.
- Cei care pleacă și cei care rămân de Elena Ferrante.
- Povestea fetiței pierdute de Elena Ferrante.
- Drum prin doliu de Anda Mogoș. Deși poate părea că nu este o carte pe care să vrei să o citești, aș spune că fiecare dintre noi ar trebui să o parcurgă. Cartea nu este doar despre cum să trăiești un doliu, ci și despre cum să ne comportăm și să fim alături de o persoană care trece prin doliu, despre cum să dăm vestea pierderii unei persoane dragi, despre cum educăm copiii legat de doliu, despre cum acesta este trăit diferit în funcție de vârsta pe car eo avem și de cauzele pierderii.
- Mă doare portofelul de Marie-Noelle Maston Lerat. Cartea este din aceeași categorie cu Mă dor strămoșii, în ideea în care se referă la cum ne sunt transmise din generație în generație valori și credințe legate de bani, de succes etc. O carte pe care o recomand, după ce o citiți pe prima. 🙂
- Mama și sensul vieții de Irvin Yalom. Sunt puține cărți scrise de Yalom care mi-au rămas necitite. Aceasta era una dintre ele. Cartea cuprinde povești inspirate din ședințele de psihoterapie ale autorului, diverse, umane, reale. Mai puțin una, cea de la final. 🙂 Dar vă las pe voi să o descoperiți.
- Zilele abandonului de Elena Ferrante. După cum v-ați putut da seama de mai sus, mi-a plăcut de Elena Ferrante, motiv pentru care am mai cumpărat cărți scrise de ea. Zilele abandonului este despre durerea unei femei care trece prin divorț, despre greutatea ei, despre trăirile interioare, gândurile pe care le are, cum ajunge să vadă lumea prin noua lentilă pe care nu ea a ales-o și despre cum până la urmă lucrurile se așează. Un întreg proces de răscolire și regăsire.
- Practica terapiei de cuplu centrate pe emoții de Sue Johnson este o carte de specialitate, despre lucrul în cabinet cu cuplurile, una dintre cele mai frumoase și reale abordări terapeutice pe care le-am întâlnit până acum și care m-a făcut să respect și să mă bucur să lucrez alături de cupluri în terapie. Formarea terapeutică pe care am parcurs-o se numește terapia centrată pe emoții și puteți găsi mai multe informații despre ea aici.
- Codul greutății corporale de Jason Fung. Din nou o carte pe care o recomand și pe care fiecare dintre noi ar trebui să o citească. Este o carte bazată pe studii, scrisă din perspectivă realistă despre adevăratele motive pentru care ne îngrășăm și despre cum putem să acționăm. O altă carte pe care vreau să o recitesc.
- Pacienta tăcută de Alex Michaelides. Este un roman plin de mister, ca un puzzle greu de rezolvat, la finalul căruia ai nevoie să stai și să lași firul poveștii să se așeze, să faci legături pe care nu le-ai văzut când l-ai citit, să dai sens la ceea ce tocmai ai văzut negru pe alb. Mi-a plăcut.
- Fiica ascunsă de Elena Ferrante. Aceasta este a șasea carte citită anul acesta, scrisă de Elena Ferrante, dar prima care nu m-a impresionat cu nimic. Mi s-a părut că îi lipsește un fir al acțiunii, acțiunea în sine. Tot citeam așteptând să se întâmple ceva sau să înțeleg un sens al poveștii, dar nu l-am găsit.
- Vindecare traumelor din trecut de Francine Shapiro. Aceasta este din nou o carte de specialitate, scrisă de fondatoarea unei alte formări terapeutice, EMDR, despre care am mai scris pe pagina de Facebook și care, așa cum îi spune numele, este despre traume și despre cum ele pot fi vindecate prin intermediul acestei abordări terapeutice. O carte pe care o recomand specialiștilor în domeniu, dar și persoanelor care își doresc să afle mai multe despre această practică.
Aceasta a fost lectura mea pe 2019. Am mai început alte trei cărți, dar pe care le voi finaliza anul acesta, deci urmează să vă scriu despre ele peste 1 an sau mai devreme. Vedem cum se așează lucrurile. 🙂
Vă doresc să aveți un an liniștit și lecturi cu sens.
Cu drag,
Psihoterapeut Ancuța Coman
Tel.: 0733 022 962
Email: ancuta.f.coman@gmail.com
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Articole similare:
- None Found
Lasă un răspuns