Ce bine că avem de ce să ne fie dor

Mi-e dor să ajung dimineața la cabinet, să deschid geamurile și să las aerul să intre, să pregătesc ședințele, să îmi fac cafeaua și să frunzăresc o carte în așteptarea primului client din acea zi.

Mi-e dor de diminețile de weekend când mergeam să luăm micul-dejun la Garage, de pauzele de masă de la cabinet petrecute la VIM sau la Homemade, atunci când nu aveam chef sau timp să pregătesc un pachet de acasă.

Mi-e dor de diminețile în care mergeam cu bicicleta, de terasele la care ne opream după lucru să savurăm o limonadă sau un pahar de vin și să povestim despre cum ne-a fost ziua.

Mi-e dor să facilitez traininguri și să simt energia oamenilor, acea energie faină care se creează când ne adunăm interesați de aceleași lucruri, acel moment în care simt că pot să dau și să primesc în același timp.

Mi-e dor de mesele de prânz în familie și de nepoțelul meu, de jocurile noastre și de drăgălășenia lui, de energia lui neobosită și de seriozitatea cu care mă fixează atunci când mă strigă, ca și când urmează să mergem pe bune într-o aventură serioasă. Și probabil că prin ochii lui asta facem.

Mi-e dor să ne pierdem pe străduțele vreunui orășel din Italia și mai ales, să ne facem planuri de călătorie cu harta în față, să gustăm cafea din cafenele mici, dar cu specific și tradiție, să furăm puțin din ce înseamnă să trăiești într-o altă cultură, să respirăm acel aer de străin și familiar la un loc.

Mi-e dor de mirosul din librării, de aceeași dilemă pe care o am mereu în fața cărților, „Am deja destule necitite acasă, parcă nu aș mai lua. „, încheiate de fiecare dată cu mine cumpărând cărțile și cu gândul menit să mă liniștească, „un terapeut bun are acasă și cărți la care poate să apeleze la nevoie, chiar dacă nu le citește din scoarță-n scoarță.”

Mă bucur să îmi fie dor. Dorul îmi spune că am trăit cândva momente faine și că există în mine speranța că le voi trăi din nou, în curând, așa că nu vă fie teamă să vă fie dor, pentru că el asta ne arată: că am trăit frumosul.

Poate cel mai greu de integrat legat de această perioadă a fost conștientizarea faptului că ni se întâmplă nouă, că așa ceva se poate întâmpla și ne poate scoate din ritmul nostru atât de brusc, practic de la o zi la alta.

Sunt și lucruri de care nu mi-e dor, cum ar fi zilele în care mai uitam de mine, în care lucram mult, în care la finalul săptămânii mergeam la conferințe sau cursuri, iar în săptămâna următoare o luam de la capăt. Această perioadă de izolare m-a învățat multe lucruri și cred că m-a oprit la timp. M-a oprit atât de bine, încât am dat ignore aproape la toate webinariile și oportunitățile de învățare de lucruri noi. Ceea ce trăim este traumatic pentru noi, oricât am încerca să negăm asta. Există pe fundal o alarmă mută, care ne spune că suntem în pericol. E ca un suspans dintr-un film. Am înțeles sau mai bine spus, corpul meu mi-a spus că este un moment bun să nu trag de mine. Cum spunea Peter Levine, atunci când trăiești un moment dureros stai cu el, nu fugi, trăiește durerea imediată, ai încredere că nu te va omorî, deși poate părea așa. Nu putem rămâne datori față de emoțiile noastre reprimate. La un moment dat ne vor semnala.

Am cunoscut în mine o parte pe care nu o știam, cea care s-a oprit într-o perioadă în care în mod normal m-aș fi mobilizat să fac, să fac orice, iar de idei și proiecte începute nu duc lipsă, chiar deloc. Mi-am păstrat doar ședințele de terapie online și în rest, m-am odihnit și cel mai ciudat pentru mine, m-am și plictisit. Abia acum simt că încep să am puțin mai multă energie și pentru altceva, cum ar fi să scriu pe blog, ceea ce nu s-a mai întâmplat de 3 săptămâni.

Au fost și încă sunt zile de weekend în care m-am simțit foarte liniștită și împăcată cu a face nimic, ceea ce vă doresc și vouă. Pentru că uneori, atunci când nu știi ce să faci, cel mai bine e să fii.

Psihoterapeut Ancuța Coman

Tel.: 0733 022 962

Email: ancuta.f.coman@gmail.com

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Foto copertă articol: Unsplash

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*