Mi-e dor de mare.
Mi-e dor de mirosul ei, de valurile ei, de nisipul ei, de culoare ei.
Am cunoscut marea la 20 de ani. Atunci am văzut-o pentru prima oară. Eram în tren și vedeam o imensitate albastră, mare, impunătoare și totodată atât de primitoare.
Când am intrat prima oară în apă am simțit cumva că mă reîntregesc, că mă întâlnesc cu o altă parte din mine. Mă simțeam atât de în elementul meu și totodată atât de nesemnificativă în toată acea imensitate.
Ador plimbările pe plajă, vântul care adie ușor, nisipul care rămâne impregnat pentru câteva secunde cu urma pașilor mei, valurile care îmi ating tălpile, mirosul sărat al apei, starea de liniște pe care o experimentez de fiecare dată.
Întotdeauna mi-e greu să plec de la mare, să o las în urmă, să știu că o revăd doar câteva zile pe an. Chiar și așa, ea mereu mă îmbrățișează și mă primește cu căldură.
Am tot revăzut marea sub alte denumiri, în diferite locuri ale lumii. Ceva se schimbă de fiecare dată și totodată ceva rămâne la fel. Rămâne constantă liniștea pe care mi-o oferă, plăcerea de a o privi, sunetul valurilor care se lovesc de mal, frumusețea apusurilor, dar cu fiecare an, eu cea care tot revine și care o caută, mă schimb, devin alt om, de fiecare dată altfel.
Întunecată de furtuni și apoi scăldată de soare, și marea se schimbă în adâncurile ei, spală malul, ia ce poate de pe el, duce în adâncuri și uneori readuce la mal ce nu îi trebuie.
Cumva marea e ca și noi. Poți să vezi totul clar la mal, dar pe măsură ce mergi mai în adâncuri, ea devine mai neclară, dar totodată mai complexă și mai frumoasă, cu mai multă viață în ea, cu multe resurse, cu forme mai prietenoase sau mai puțin prietenoase, cu mai multe unghere și adâncituri.
Felul în care ne comportăm în apă seamănă destul de mult cu moduri în care ne putem trăi viața. Uneori înotăm lin și înaintăm încetul cu încetul, iar alteori ne zbatem și riscăm să ne înecăm.
Nu știu unde urmează să ne reîntâlnim, dar știu sigur că ne vom povesti multe despre anul ce a trecut de când nu ne-am văzut.
Cu marea în suflet,
Ancuța
Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Lasă un răspuns