Fluturii sunt liberi

Fluturii sunt liberi. Ce titlu și ce metaforă frumoasă pe care așa fain o putem folosi atunci când vine vorba de interacțiunea părinți-copii.

Se și spune, să le dăm copiilor aripi să zboare și rădăcini să se întoarcă.

Adesea, din dorința de a-i proteja, de a ști că sunt în siguranță, încercăm să îi ținem cât mai aproape, să le dăm cât mai multe sfaturi despre viață, să îi ocrotim cât de mult putem. Parcă am vrea o garanție că nimic nu o să li se întâmple, că vor putea trece prin viață cât mai feriți de pericole, de durere, de suferință.

Și cu toate acestea, fluturii sunt liberi. 🙂

De multe ori, ascultând nevoia noastră care vine din teamă, uităm de nevoile lor, iar prima și cea mai importantă atunci când vine vorba de creștere este explorarea.

Să le dăm voie copiilor să exploreze lumea, să o cunoască, să se împotmolească și să știe că pot reveni oricând spre noi, că acolo e baza lor de siguranță, că orice s-ar întâmpla nu vor fi certați, ci vor fi primiți și ghidați.

Doar explorând pot învăța despre lume, pot crește cu adevărat prin depășirea de obstacole, de momente dificile. Cu toții avem nevoie de asta, la orice vârstă, pentru a ne dezvolta și pentru a ajunge să ne dăm seama ce ne dorim, ce place, ce nu ne place, ce vrem noi, de fapt.

Fiecare copil are nevoia aceasta, de spațiul lui, de timpul lui, de pasiunile lui.

Fiecare copil, chiar și copiii cu dizabilități. Fiecare copil, mai ales atunci când devine adolescent și mai ales adult, atunci când simte fluturii primei iubiri și entuziasmul care însoțește o experiență nouă.

Titlul acestui articol nu-mi aparține, ci este denumirea spectacolului „Fluturii sunt liberi” de Leonard Gershe, regia Ana Maria Ursu, primul spectacol de teatru din Timișoara accesibilizat pentru persoane cu dizabilități.

Un proiect frumos, ambițios și necesar.

În România, accesul la cultură al persoanelor cu dizabilități este extrem de limitat deoarece nu există evenimente culturale accesibilizate, drept urmare participarea sau implicarea persoanelor cu dizabilități în actul cultural este redusă.

Prin acest spectacol este expusă prin momente muzicale și jucăușe o etapă importantă din viața unui tânăr nevăzător care încearcă să se desprindă de sub aripa ocrotitoare a mamei sale și să își trăiască viața independent, ca orice tânăr de vârsta lui.

Ideea acestui spectacol era să adune în aceeași sală persoane cu și fără dizabilități, să normalizeze nevoile noastre indiferent de condiția noastră fizică, intelectuală sau emoțională, să normalizeze mersul la teatru.

O gură de cultură din confortul casei noastre

Articole similare:

• Fă o faptă bună cu o parte din banii care merg la stat
• Ghid pentru părinți speciali, o inițiativă binevenită în Timișoara
• Melania Medeleanu vine la Timișoara pentru susținerea cursului de Public Speaking
• Fapte bune tot anul. Fairy donează mese calde persoanelor aflate în situații vulnerabile
• Webstock, 2 ani de blogging și alte noutăți faine