De ceva timp mă gândesc să public pe blog declarația de autostimă a Virginiei Satir. Se pare că azi a venit momentul.
Deși am citit-o de câteva ori, de fiecare dată când ajunge la mine o recitesc cu tot atât de multă emoție ca și când ochii mei ar vedea pentru prima oară aceste rânduri. Pentru acest început de an mi-am dorit să ajungă și la voi.
Declarația de autostimă a Virginiei Satir
Eu sunt eu…
În toată lumea nu mai este nimeni exact ca mine.
Există oameni care au niște părți asemănătoare cu ale mele, dar nu seamană cu mine perfect. De aceea, tot ce vine din mine îmi aparține numai mie, pentru că doar eu am hotărât așa.
EU îmi aparțin cu totul – corpul meu, cu tot ceea ce face el, mintea mea cu toate gândurile și ideile, ochii mei și toate imaginile pe care le văd, sentimentele mele, oricare ar fi ele – furie , bucurie, dragoste, frustare, dezamăgire, nerăbdare, buzele mele și toate cuvintele rostite – politicoase, dulci și aspre, corecte sau incorecte, glasul meu răspicat sau șoptit, toate faptele mele, fie că includ pe alții sau numai pe mine.
Am propriile mele fantezii, propriile mele vise, speranțe și spaime.
Am propriile mele triumfuri și succese, dar și propriile eșecuri și greșeli.
Pentru că EU îmi aparțin mie, mă pot cunoaște îndeaproape. Făcând acest lucru, mă pot iubi și pot fi prietena tuturor părților care mă alcătuiesc. Numai atunci o să pot să le fac pe ele să lucreze pentru propriul meu interes.
Stiu că există anumite aspecte legate de mine care mă derutează, iar altele pe care nu le cunosc. Dar atâta vreme cât sunt prietenoasă și drăgostoasă cu mine însămi, pot căuta curajoasă și plină de speranță modalități de a afla mai multe despre mine.
Oricum aș arăta și m-aș auzi, orice aș spune și aș face, și orice aș gândi și aș simți la un moment dat, mă reprezintă întru totul pe mine. Clipa aceea este autentică și mă arată pe mine cum sunt în acel moment.
Când revăd mai târziu cum am arătat și cum m-am auzit, ce am spus și ce am făcut, cum am gândit și ce am simțit, am senzația că multe părți nu mi se potrivesc. Atunci las, trec peste aceste părți, păstrându-le doar pe acelea care mi se potrivesc și încercând să inventez altele noi în locul celor abandonate.
Văd, aud, simt, gândesc, spun și fac. Posed instrumentele de a supraviețui, de a fi alături de ceilalți, de a realiza ceva bun și de a găsi un rost și o ordine în mulțimea de oameni și de lucruri din afara mea.
EU îmi aparțin mie și de aceea mă pot construi.
EU sunt EU și mă simt bine.
Să aveți un an excelent cu acceptare de sine, cu schimbare pentru ce nu mai vreți să cărați după voi și cu sentimente frumoase pentru voi și pentru cei din jur.
Vă invit să vă înscrieți la newsletter, pentru că ne așteaptă un an întreg de articole noi pe blog.
Sursă foto copertă articol: Unsplash
Toate cele bune,
Ancuța
Lasă un răspuns