Despre depresie vorbim rar, în general. Poate mai mult decât în anii precedenți, dar încă este un subiect tabu, încărcat de stigmă, pe care nu știm cum să îl abordăm mai ales atunci când cineva drag suferă de depresia.
Subiectul devine mai greu de discutat mai ales în rândul femeilor care au născut recent. Asta din cauza presiunii pe care o simt, aceea de a se simți fericite, împlinite, pentru că au adus un copil pe lume. Orice stare care contrazice această emoție pe care femeia ar trebui să o simtă, atrage după sine un sentiment de vinovăție. Tânăra mămică se gândește că ea nu e în regulă, că e ceva greșit cu ea și că nu ar trebui să simtă ceea ce simte, adică o stare de tristețe accentuată.
Depresia post-partum, așa cum îi spune numele, apare la femeie după naștere. Însă, înainte de a vorbi despre ea este important să o diferențiem de disforia post-partum.
Nașterea vine cu multe schimbări pentru femeie, de la cele hormonale până la cele legate de rutina zilnică. Disforia post-partum este o reacţie emotională a femeilor care au născut recent şi se manifestă printr‐o stare de tristeţe. Aceasta poate apare din primele ore dupa naştere şi dispare spontan după primele 10‐15 zile.
Comportamentele cele mai frecvente sunt modificări rapide de dispoziţie, iritabilitate, frică, anxietate, insomnii. Acestea sunt reacții normale, care apar la 8 din 10 mame, imediat după naștere. Mamele care se află în această situație au nevoie să fie înțelese, să fie lăsate să plângă, să li se dea voie să își exprime emoțiile și mai ales, să li se ofere ajutor pentru a se odihni cât mai mult. În primele zile, oboseala este mai mare de pe urma travaliului și a emoțiilor nașterii decât de pe urma faptului că bebelușul plânge. Disforia durează mai puțin de două săptămâni și apoi scade în intensitate până ce dispare.
Spre deosebire de disforie, depresia post-partum afectează 1 din 8 femei și este o stare de tristețe prelungită, care apare în primul an după nașterea copilului. Proaspăta mamă se simte abătută și nimic nu pare să îi mai facă plăcere. Cele mai frecvente semne sunt:
- Stare de somnolență accentuată sau insomnie.
- Schimbări la nivelul apetitului; fie un consum mult mai mic, fie unul mai mare de alimente.
- Sentimentul că nimic nu are sens, devalorizare și sentimente de vinovăție și neputință.
- Incapacitatea de a lua decizii și de concentrare.
- Persoana plânge mai mult decât de obicei.
- Tensiune și îngrijorare
- Incapacitatea de a râde și puțină grijă față de sine
- Gândul că viața nu merită trăită.
- Gânduri de a face rău copilului sau propriei persoane.
Dacă toate acestea durează mai mult de 2 săptămâni, apelați la ajutorul unui psihoterapeut și/sau psihiatru.
Depresia post-partum:
- Nu e ceva de care să îți fie rușine.
- Nu e vina ta.
- Nu arată că ești o persoană slabă.
- Nu ține de vârstă, statut social sau etnie.
- Nu este nici pe departe o situație fără ieșire.
- Trebuie tratată ca orice altă tulburare. Așa cum pentru tulburări cardio-vasculare apelezi la medic, tot așa pentru depresie apelezi la psihoterapeut sau/și psihiatru.
Mituri despre depresia post-partum și despre depresie, în general:
- Depresia trece de la sine.
- Fiecare dintre noi avem depresii.
- Depresia este o dovadă de slăbiciune sau de lipsă de voinţă.
- Trebuie să poţi depăşi de unul singur depresia.
- Depresia nu este o problemă serioasă.
- Sunt mofturi, ar trebui să-și revină și să aibă grijă de copil.
Cel mai important este să știi că nu ești singură și că poți primi ajutor specializat.
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Foto copertă articol: Jordan Whitt, Unsplash
Toate cele bune,
Psih. Ancuța Coman
Lasă un răspuns