Titlul este un citat al lui Abraham Lincoln, pe care l-am considerat potrivit pentru gândul care m-a dus la acest articol.
Obișnuim să punem etichete și să tragem concluzii mult prea repede. E un mecanism adaptat la ritmul vieții, nu avem timp să analizăm, să dăm spațiu și să cunoaștem.
Vedem uneori în cel de lângă noi lucruri care nu ne plac la propria persoană sau poate la o persoană care ne-a rănit în trecut. Aceste senzații de disconfort sunt bazate pe experiențele noastre anterioare, încercăm să adaptăm prezentul la o hartă pe care ne-am format-o în trecut. Să o actualizăm presupune timp și energie, pe care de multe ori nu le avem. Cu siguranță avem cu toții exemple de situații în care o persoană nu ne-a plăcut inițial și ulteriorne-am schimbat părerea, am legat relații strânse de prietenie, sau chiar am deschis larg ușile pentru acea persoană și am acceptat-o în viața noastră ca partener.
Fiecare dintre noi reprezintă o complexitate, o sumă de experiențe, de reacții, de trăiri, de gânduri etc. Să surprindem o singură secvență din viața unui om, atunci când poate e supărat, obosit, încărcat, nu înseamnă că îl cunoaștem, ci doar că am suprins un comportament al său, care nu caracterizează persoana în totalitate.
Ce îmi doresc să transmit prin acest articol este că de multe ori ne grăbim să tragem concluzii, fără să ne luăm timp să cunoaștem cu adevărat ceva sau pe cineva. La asta mai adăugăm și faptul că oamenii se schimbă de-a lungul timpului și că e important să ne actualizăm informațiile și reacțiile. Schimbarea atrage după sine și o modificare la nivelul relațiilor, poate de aceea ne este teamă de multe ori să o îmbrățisăm, pentru a nu pierde oameni sau părți din cine știm noi că suntem. O schimbare sănătoasă și durabilă se întâmplă în timp, pas cu pas și marele avantaj este că fiind pas cu pas presupune adaptare și armonizare treptată între cine am fost și cine suntem.
Etichetele nu ne ajută să cunoaștem o persoană, sunt limitative și aduc după sine tot felul de judecăți.
Există mereu o cale de ajunge la celălalt, de a-l cunoaște.
Se spune că cel mai frumos cadou pe care îl putem oferi celuilalt este timpul nostru.
Bineînțeles, pentru a fi în contact autentic cu ceilalți este nevoie ca mai întâi să ne cunoaștem pe noi și să fim în contact cu propria persoană, dar acest subiect merită o atenție mai mare într-un alt articol.
Teama de conxiune cu ceilalți, care ascunde teama de a nu fi rănit este cea care de multe ori ne aduce în punctul de a păstra distanța și de a fi rezervați în relațiile cu cei din jur.
Evoluăm din relațiile cu ceilalți, care de multe ori reprezintă oglinzi ce surprind diferite trăiri și experiențe din viața noastră. În cele din urmă, avem nevoie unii de alții pentru a funcționa, pentru a avea o viață cu sens, pentru a aparține și chiar pentru a fi.
Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.
Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/
Foto copertă articol: Unsplash, Sam Manns.
Toate cele bune,
Ancuța
Lasă un răspuns