La ce este bună teama

Teama face parte din structura noastră ca oameni. Stră-strămoșii noștri au simțit frică în situații care le amenințau integritatea corporală.

Într-o societate sigură din punct de vedere fizic, unde iarna cea grea nu mai este amenințătoare pentru viață, unde lupul nu mai pândește după primul copac, această frică a trecut pe un alt plan, cel psihologic, cel al supra-analizei și gândirii în exces. Deși timpul pare cea mai limitată resursă din zilele noastre, avem timp să ne facem scenarii, să ne îmbogățim imaginația cu tot felul de temeri care, din fericire, majoritatea dintre ele, nu se vor întâmpla niciodată.

Cele trei reacții pe care le avem atunci când simțim teamă sunt:

• lupta
• fuga
• înghețul (mai spunem noi „că am împietrit de frică”)

Asociem teama cu disconfortul, cu ceva ce este amenințător, ce trebuie depășit și peste care trebuie să trecem cât mai repede.

Teama are multe beneficii, însă mă voi opri doar asupra a patru dintre ele:

• dacă nu ne-ar fi teamă, atunci am intra în situații periculoase, nu ar exista instinctul de autoconservare, am merge prin locuri periculoase, am face lucruri periculoase.
• senzația de teamă ne anunță că se întâmplă sau s-ar putea întâmpla ceva care să ne pună în pericol.
• teama semnalizează că poate ceva nu este în regulă cu noi sau cu relația/situația în care ne aflăm. E important să fim atenți de unde vine frica, întrucât ea ne conduce ca un fir roșu către cauză. Fie avem nevoie de mai multă informație, de mai multă susținere, fie o situație din trecut se regăsește în ceva din prezentul nostru. Frica e inconfortabilă, dar și aducătoare de înțelegere referitor la ceea ce ni se întâmplă. Teama ne oprește din nebunia în care ne aflăm pentru a vedea ce se întâmplă cu noi.
• de multe ori, teama reprezintă și un catalizator, un factor care ne motivează să mergem înainte. De teamă să nu ne îmbolnăvim, mergem la sală, de teamă să nu rămânem ultimii decidem să mergem înainte, să ne pregătim mai bine pentru o prezentare pe care urmează să o susținem etc. De cele mai multe ori, însă, nu o vedem ca pe o teamă, ci ca pe o forță care ne împinge înainte.

Ne-am dori să fim curajoși, spontani, să avem curaj, să nu simțim această frică. De altfel, acestea sunt comportamente care ne sunt întărite încă de când suntem mici. 

Vă încurajez să vă trăiți frica, dar să fiți conștienți că voi o conțineți pe ea, și nu ea pe voi și că atunci când devine copleșitoare sau când este nefondată este important să cereți ajutor. 

Există și această parte, teama de a simți teamă, care ne duce într-o altă direcție, cea în care ajungem să ne deconectăm de noi și să nu ne mai dăm voie să simțim, să bravăm, să fim irascibili, să promovăm un pozitivism toxic, să negăm realitatea, etc. Și în acest caz este nevoie să cerem ajutorul și să ne uităm mai mult în noi.

Puteți citi aici un articol similar.

Sper că v-a servit despre inspirație lista mea. Voi ce citiți în perioada asta?

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Foto copertă articol: Sammie Vasquez, Unsplash

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Toate cele bune,

Psih. Ancuța Coman

Articole similare:

• Ce este fericirea
• Ideea eternității ne frânează din a ne trăi viața
• Arta de a nu ști sau frumusețea în a ne lăsa surprinși
• Sufletul pereche nu se naște, se face
• Comunicăm emoții